Despre pedagogia Waldorf
Originea și dezvoltarea pedagogiei Waldorf
Pedagogia Waldorf își are originile în conferințele susținute de Rudolf Steiner, un om de știință și filosof austriac, în perioada imediată de după Primul Război Mondial. Aceste conferințe aveau ca temă natura omului și rolul său în societate. Ideile principale abordate se refereau la cele trei aspecte ale ființei umane și necesitatea integrării lor într-un mod holistic în toate domeniile de activitate.
Inspirat de aceste conferințe, Steiner a fost solicitat să conducă un grup de profesori în Stuttgart, Germania, pentru a crea o școală bazată pe principiile enunțate. Astfel, s-au pus bazele pedagogiei Waldorf. Ulterior, au urmat și alte conferințe, care au adâncit înțelegerea privind educarea copiilor și au dezvoltat aspectele necesare pentru a-i ajuta să crească și să devină indivizi autentici, cu putere interioară, capacități intelectuale, adaptabilitate, empatie față de umanitate și mediu, judecată adecvată și voință de a pune în practică idealele. Scopul era pregătirea lor pentru viața într-o lume modernă, plină de provocări.
Astfel, pedagogia Waldorf a evoluat ca o metodă educațională inovatoare, bazată pe înțelegerea profundă a nevoilor și potențialului fiecărui copil, oferind un cadru holistic care încurajează dezvoltarea armonioasă și echilibrată a ființei lor în toate aspectele – fizice, intelectuale, emoționale și spirituale. Pedagogia Waldorf promovează o abordare ritmică a educației, în care fiecare zi, săptămână și an au un ritm specific, adaptat nevoilor și dezvoltării copiilor.
În cadrul unei școli Waldorf, se pune accent pe o educație holistică, care nu se concentrează doar pe aspectele intelectuale, ci integrează învățarea academică cu activități artistice, practici manuale și interacțiuni sociale. Învățarea prin experiență directă, prin joc și prin artă este considerată esențială în dezvoltarea copiilor.
De-a lungul anilor, pedagogia Waldorf s-a extins și a câștigat recunoaștere la nivel mondial. S-au format federații și organizații internaționale care promovează și susțin dezvoltarea pedagogiei Waldorf în diferite țări. Astfel, acest sistem educațional alternativ a devenit accesibil unui număr tot mai mare de copii și părinți din întreaga lume.
Pedagogia Waldorf continuă să evolueze și să se adapteze la nevoile și cerințele societății contemporane, păstrându-și totodată valorile și principiile de bază care o definesc. Prin accentul pus pe dezvoltarea integrală a copiilor, respectarea ritmului natural al vieții și cultivarea creativității și a libertății individuale, pedagogia Waldorf continuă să ofere o alternativă educațională relevantă și valoroasă pentru copiii și familiile din întreaga lume.
Importanţa ritmului în Şcoala Waldorf
Pedagogia Waldorf oferă o alternativă educațională care completează sistemul existent, înlocuind unele forme de educație cu o abordare metodologică și didactică diferită sau complementară. De asemenea, aceasta restructurează cadru de organizare și funcționare a instituțiilor școlare.
În cadrul Școlii Waldorf, ritmul joacă un rol deosebit de important în educarea voinței, fiind evidențiat în planificarea orarului zilnic, săptămânal, lunar și anual. Ritmul unei ore de curs este marcat prin împărțirea lecției principale în trei părți distincte:
- Partea ritmică, care solicită voința copilului;
- Partea cognitivă, care se adresează intelectului;
- Partea narativă, care se adresează sferelor emoționale și imaginative.
Prin utilizarea ritmului în procesul educativ, se asigură abordarea integrală a ființei elevului, nu doar a componentei intelectuale.
Ritmul zilei implică studiul materiilor cu caracter cognitiv în prima parte a zilei, în timp ce activitățile artistice și practice sunt planificate în cea de-a doua parte. Această abordare facilitează aprofundarea subiectelor teoretice prin aplicarea lor în practică și prin integrarea elementelor artistice.
Ritmul lunii se referă la organizarea unor module de 2-4 săptămâni, în care materiile principale (limba română, matematica, fizica, chimia, geografia, istoria, biologia etc.) sunt studiate zilnic în intervalul orar 8-10. Aceste module sunt denumite epoci și permit o explorare aprofundată a subiectelor abordate.
Învăţarea în epoci
În școlile Waldorf, materiile cognitive sunt studiate pe perioade numite „epoci”. De exemplu, o clasă se va concentra zilnic timp de două ore, fără pauză, pe studiul fizicii, timp de 2-4 săptămâni. Această metodă permite parcurgerea întregului curriculum alocat fizicii într-un singur an școlar, optimizând eficiența procesului de învățare.
După epoca dedicată unei materii, elevii se vor reîntâlni cu aceasta abia peste câteva luni, sau chiar un an. Desigur, între timp, elevii vor uita anumite informații, însă acest aspect nu trebuie să ne îngrijoreze.
În Școala Waldorf, uitarea este considerată un aliat, din două motive principale: în primul rând, prin uitarea fizicii, elevul poate să se dedice cu toate capacitățile sale unui nou domeniu de studiu, precum literatura; iar în al doilea rând, atunci când se reîntâlnesc cu aceeași materie, elevii își vor aminti și vor înțelege mult mai intens ceea ce au învățat anterior.
Un alt avantaj al învățării prin epoci constă în faptul că informațiile și întrebările primite pe parcursul zilei sunt prelucrate subconștient în timpul nopții, iar a doua zi atât elevii, cât și profesorii, găsesc mai ușor soluții și rezolvări.
Cu toate acestea, nu toate materiile sunt incluse în acest sistem al epocilor. Limba maternă și gramatica, matematica, fizica, chimia, istoria, geografia și științele naturii sunt predeterminate în mod modular. Aceste materii pot fi consolidate prin ore de exerciții, care au rolul de a fixa în mod corespunzător cunoștințele dobândite în cadrul cursurilor principale. Celelalte materii, precum limbile străine, educația fizică, desenul și activitățile artistice sau practice, sunt programate ca ore separate după cursurile principale și orele de exerciții.
O școală fără manuale în pedagogia Waldorf
Absența unui manual unic contribuie la dezvoltarea respectului față de cărți și la consolidarea autorității profesorului, care stabilește o legătură directă în comunicarea cu elevii.
Pe de altă parte, elevii se obișnuiesc să se documenteze din diverse surse în procesul de studiu al unei teme. De asemenea, profesorul poate introduce informații noi sau materiale actualizate în domeniul respectiv, adaptându-se nivelului și cerințelor clasei.
Această abordare promovează formarea unei opinii obiective, dezvoltarea abilităților necesare pentru învățământul superior și cultivarea unei atitudini autodidacte. Acestea sunt calități evidente pe care elevii le dobândesc într-un astfel de mediu școlar.
După epoca dedicată unei materii, elevii se vor reîntâlni cu aceasta abia peste câteva luni, sau chiar un an. Desigur, între timp, elevii vor uita anumite informații, însă acest aspect nu trebuie să ne îngrijoreze.
În Școala Waldorf, uitarea este considerată un aliat, din două motive principale: în primul rând, prin uitarea fizicii, elevul poate să se dedice cu toate capacitățile sale unui nou domeniu de studiu, precum literatura; iar în al doilea rând, atunci când se reîntâlnesc cu aceeași materie, elevii își vor aminti și vor înțelege mult mai intens ceea ce au învățat anterior.
Un alt avantaj al învățării prin epoci constă în faptul că informațiile și întrebările primite pe parcursul zilei sunt prelucrate subconștient în timpul nopții, iar a doua zi atât elevii, cât și profesorii, găsesc mai ușor soluții și rezolvări.
Cu toate acestea, nu toate materiile sunt incluse în acest sistem al epocilor. Limba maternă și gramatica, matematica, fizica, chimia, istoria, geografia și științele naturii sunt predeterminate în mod modular. Aceste materii pot fi consolidate prin ore de exerciții, care au rolul de a fixa în mod corespunzător cunoștințele dobândite în cadrul cursurilor principale. Celelalte materii, precum limbile străine, educația fizică, desenul și activitățile artistice sau practice, sunt programate ca ore separate după cursurile principale și orele de exerciții.
Spiritul colaborativ al conducerii școlii: Abordarea colegială
În pedagogia Waldorf, conducerea școlii se realizează prin intermediul unei abordări colegiale. Rudolf Steiner a solicitat ca întreg corpul profesoral să participe activ în discutarea tuturor problemelor școlii, în special a celor pedagogice, în cadrul consiliului profesoral.
Consiliul profesoral este, de fapt, entitatea directorială a școlii. Deoarece problemele curente necesită dezbateri pe măsură ce apar, consiliul profesoral se întrunește săptămânal. Aici profesorii își împărtășesc experiențele referitoare la ceea ce predau, cum predau, discută despre reușitele și eșecurile în abordarea temelor. În cadrul acestor întâlniri, se analizează situații individuale sau de clasă care necesită atenția întregului corp profesoral, în vederea depășirii dificultăților întâmpinate. De asemenea, se dezbat teme pedagogice generale, indiferent de specializare, la care participă toți profesorii și învățătorii, deoarece fiecare membru al „familiei” este interesat de evoluția celuilalt.
Cu toate acestea, imaginea copilului rămâne mereu în centrul preocupărilor, indiferent de natura discuțiilor, fie ele administrative sau pedagogice. Bineînțeles, există și probleme delicate. Unii profesori se pot confrunta cu dificultăți majore în gestionarea clasei, profesori noi în sistem care au nevoie de îndrumare, sau trebuie organizate angajările de personal pentru anul școlar următor. Toate aceste aspecte sunt dezbătute în cadrul consiliului de administrație, care implică un cerc restrâns de participanți.
La acest consiliu participă acei pedagogi care au experiență pedagogică și sunt implicați în existența școlii respective, considerând-o ca pe viitorul propriilor biografii. Unul dintre colegi este ales ca reprezentant al școlii în relația cu terții. Trebuie menționat că această funcție nu trebuie confundată cu cea a directorului obișnuit, deoarece reprezentantul nu deține puteri decizionale supreme, nu ia decizii de unul singur și nici nu poartă întreaga responsabilitate pe umerii săi. Acestea sunt împărțite între diferiți profesori și învățători. Distribuirea responsabilității între mai mulți oameni contribuie la implicarea crescută a întregii „familii” în viața școlii.
Exprimarea artistică și practică: Un element central în educația Waldorf
Ponderea semnificativă acordată cursurilor artistice și practicelor este evidentă încă de la prima privire asupra orarului obișnuit al Școlii Waldorf. Această abordare își propune să ofere fiecărui copil o educație echilibrată, oferindu-i ceea ce se potrivește în mod natural, dar intervenind și în domenii pentru care acesta nu manifestă inițial interes, dar care sunt esențiale pentru o educație completă.
Un argument în favoarea acestui principiu este că educația intelectuală prin științe poate cultiva distanța, individualismul, antipatia și concurența, în timp ce educația sufletească prin arte și meșteșuguri promovează simpatia, apropierea, lucrul în echipă și colaborarea.
Ambele aspecte ale educației sunt la fel de importante pentru dezvoltarea unui individ echilibrat, capabil să își controleze propria viață fără a fi influențat negativ de factori externi.
În mod indirect, cursurile artistice și practice sprijină și întăresc materiile academice. Să luăm două exemple: în clasele primare, atât fetele, cât și băieții învață să tricoteze, o activitate care contribuie semnificativ la dezvoltarea abilităților spațiale, necesare în special matematicii; în fiecare dimineață, clasa parcurge o parte ritmică în care cântă, recită sau dansează (jocuri adecvate vârstei, însoțite de bătăi din palme, jocuri ritmice și gesturi sugestive).
Partea ritmică aduce toți elevii împreună, canalizându-le energia și pregătindu-i pentru activitatea de învățare. Importanța cursurilor artistice rezidă și în faptul că ele educă și dezvoltă stările sufletești ale elevilor. Aceste stări sunt exprimate prin intermediul artelor, iar elevii le trăiesc și le explorează în procesul de reprezentare, ajungând să înțeleagă și să stăpânească caracteristicile propriilor personalități. Astfel, ei își cultivă capacitatea de a percepe și de a comunica prin mijloace artistice, depășind barierele limbajului verbal.
